Descriere

„În fiecare dintre noi există un medic extraordinar care poate realiza miracole când suntem bolnavi și pe care uităm, de cele mai multe ori, să îl solicităm.

Să vă aduceți aminte că Postul este o operație fără bisturiu; trebuie, deci, să ne comportăm în consecință, să ne odihnim adesea, să nu trăim în agitație și mai ales să nu facem nopți albe; somnul din timpul nopții este indispensabil, și chiar un somn ușor este foarte reparator.” (P.V. Marchesseau)

Postul în naturopatie

P. V. Marchesseau
25 RON

Adauga in cos

Estimare livrare curier:
02 decembrie

Din colectia: Sănătate&Conștiință

Poate vă interesează și următoarele cărți

Fragment Postul în naturopatie

 Naturopatia nu este ceea ce se înțelege în mod obișnuit prin termenul medicină, ci este o igienă. Iar această igienă fiziologică sau vitală, utilizează procedeul postului cu o competență perfectă și în plină armonie cu sistemul biologic pe care îl prezintă. 

 1. Somnul și postul sunt cheileoricărei purificări 

a.   Odihna mentală (corticală) și odihna fizică (intestinală) sunt marile mijloace în igiena noastră naturopată.

 Redând forței vitale neuroendocrine toată libertatea sa de acțiune, cu scopul de a putea repara dezordinea organică (cauzată de erorile noastre de comportament) se vor putea realiza auto vindecările și orice altă formă de reparare și de perfecționare. Bunul simț popular se alătură învățăturii noastre. Nu se spune oare că „cel care doarme cinează”, sau că „cel care postește se vindecă și vede... îngerii”, înțelegând prin aceasta, că nu doar organismul realizează diferite reajustări fizice în cursul restricției și, chiar mai mult, că frugalitatea ne conduce spre Înțelepciune și Credință.  

 Marile principii directoare ale perfecționării umane sunt incluse în aceste formule. 

 Medicina oficială (simptomatică, locală, multiplă, medicamentoasă și represivă) nu s-a înțeles niciodată cu această concepție unitară, profundă, generală și totală.

 Și dacă, din fericire, ea își abandonează directivele științifice, atunci, ea va înceta să fie o medicină, în sensul exact al cuvântului, pentru a deveni o igienă vitală, care solicită doar cele patru mari funcții de eliminare și care lasă organismul să opereze el însuși propriile reparații. Doar în acel moment arta medicală va fi la apogeul său.

 Ori, tocmai acest loc din vârf este ocupat de naturopatia ortodoxă, care, chiar dacă se ocupă de Sănătate, nu este o știință medicală și refuză orice compromis cu terapeuticile   uzuale.

 „Igiena vitală” pe care o propune naturopatul autentic nu este acel ansamblu de mici trucuri oferite de „bioterapie” sau de altă „medicină alternativă”.

 Dintre cele trei cure naturopate, prima, cea a detoxifierii, este în mod particular revelatoare în această privință. Ea poartă amprenta acestor noțiuni de unitate morbidă, de teren și de epurare umorală, care caracterizează în cel mai înalt grad această igienă naturopată și pe care medicina oficială nici măcar nu o bănuiește.

b.  Această formă de igienă folosește, de la bun început, mijloace  generale, în funcție de un plan bine stabilit, față de deșeurile umorale (cleiuri și cristale reziduale rezultate din metabolismele responsabile de boala locală), care se potrivesc oricărui individ.

 Aceste mijloace au scopul de a epura lichidele organice (sânge  și  limfă),  numite umori, de deșeurile umorale precizate mai sus.

 Primele manevre au obiectivul de a asana sursa de deșeuri umorale (iar acestea țin de metodele de dietetică pură, cu posturile sale, monodietele sale și regimurile sale restrictive). Următoarele manevre au obiectivul de a asigura autonomia diencefalului (creier organic) prin somn, relaxare și alte procedee de eliminare a stărilor nervoase, astfel încât comenzile nervoase (care reglează autoliza pe de o parte și drenajul emonctorial, pe de altă parte) să se poată efectua în mod normal.

 În fine, la aceste manevre, se adaugă cele care consistă în deschiderea celor 4 emonctorii (care sunt pielea, intestinul, rinichii și plămânii). Am descris astfel cura de detoxifiere în naturopatie. Aceasta nu se schimbă în funcție de diferitele boli locale, și variază doar în intensitate în funcție de temperament și de vârsta bolnavului, de natura și de densitatea deșeurilor umorale, de forța vitală disponibilă și de permeabilitatea emonctoriilor.

Fondul igienic în naturopatie, rămâne deci identic în orice circumstanță. Este alcătuit din restricții alimentare, din calm (mental și nervos) și din eliminări (pulmonare, cutanate, fecale și urinare). 

Mai sunt și alte noțiuni care disting naturopatia de medicina oficială. De exemplu, cea a „Forței vitale” pe care se bazează toată învățătura noastră.

Ce este deci această „forță” și de unde vine ea? 

2. Viața, contrar opiniei savanților materialiști, nu se naște din materie.

Aceasta doar locuiește în materie la un moment dat. Ea o traversează, se orientează în beneficiul ei și o părăsește în momentul morții.

a.  Pretenția de a explica viața plecând de la materie este o eroare. 

Viața, la fel ca Gândirea și Spiritul sunt exterioare materiei și o domină pe aceasta. Patru substanțe (sau monade) sunt ireductibile în lumea Imanenței. Aceste patru substanțe conduc lumile create; ele sunt reprezentate de electroni, de biotoni, de psihoni și spiritoni.

Dar vom reveni asupra acestor noțiuni cu alte ocazii. Pentru moment, să reținem acest punct esențial pe care naturopatul îl acceptă: aceste noțiuni de monade. Le acceptă în calitate de „vitalist”, aparținând marii familii a spiritualiștilor.

 Sunt ușor de înțeles motivele pentru care noi acordăm puțină încredere oricărui medic materialist care, prin studiile sale, ignoră bazele filosofice, științifice și tehnice ale Naturopatiei și, din această cauză, nu are nicio șansă să utilizeze în mod corect curele naturopate sau anumite procedee ale acestora (ca și postul sau relaxarea, pentru a nu vorbi decât de acestea două, care ne preocupă aici).

 Pentru a ne face mai bine înțeleși, să luăm ca exemplu cura de somn, conform cu modelul medical. Pentru noi, somnul este o formă de relaxare automată și naturală. Ori, în medicină nu există teama de a folosi barbiturice pentru realizarea acestui somn care încetează să mai fie natural, pentru a deveni artificial, de unde rezultă numeroase și grave inconveniente, cum vom vedea mai departe.

În plus, nu există ezitări în a trezi pacientul pentru a-l hrăni, în fiecare zi la oră fixă, și aceasta în stil tradițional și foarte nociv, ceea ce nu ajută cu nimic această cură. Din aceste tehnici neîndemânatice rezultă că oficialii ignoră tot ceea ce se întâmplă în timpul somnului. Știința lor este mută cu privire la anumite noțiuni de fiziologie vitalistă și mai ales cu privire la însăși sursele vieții.

 Iată, foarte rapid, care sunt acestea.

b.  Omul real este un suflet, învelit de corpuri succesive (sau vehicule). Fiecare corp are o funcție precisă, la fel cum are și o igienă care îi este proprie. Primul dintre aceste corpuri,  cel mai grosier, cel mai vizibil, este corpul fizic sau material. Este cel pe care îl cunoaștem și care este alcătuit din electroni.

Al doilea, imediat următor, este corpul vital (numit în mod impropriu „aură”). El învelește de jur împrejur corpul material și îi transmite animația (sau viața), pentru a face din acesta o materie nouă, numită „materie vie”, cu propriile ei legi biologice, care se sustrage, în parte, legilor mecanice (și chimice) ale materiei brute, „neînsuflețite”.

Una dintre caracteristicile acestei „materii vii” este de a se hrăni, adică de a absorbi energia din mediul care o înconjoară pentru a-și reface propriile pierderi sau pentru a se dezvolta.

Dar contrar cu ceea ce gândesc materialiștii, această energie hrănitoare nu vine doar din alimentele tradiționale, cel mai adesea improprii pentru a îndeplini această funcție (deoarece sunt denaturate prin foc, deci moarte).

Viața este transmisă direct corpului material prin fluide mai subtile, în care noi ne scăldăm în mod literal, și pe care o  vom numi prana, în lipsa unui cuvânt mai  potrivit. Această transmitere directă este, de altfel, o șansă pentru mulți, care, în ciuda faptului  că se hrănesc prost, continuă să trăiască grație acesteia.

Putem spune că omul material se găsește în sânul unui corp ovoid (un ou mare) care îi servește drept acumulator de energie vitală sau de biotoni.

c. Și iată cum această fiziologie devine extrem de interesantă.

De-a lungul somnului natural, corpul vital abandonează pe pat corpul material. Se produce un fenomen spontan de dedublare. „Corpul vital” ca o cochilie goală, survolează corpul material, dar rămâne legat de acesta din urmă printr-un cordon de substanță elastică. Ruptura acestui cordon antrenează moartea („moartea”[1] care înseamnă trei pași, sau tripla separare, socotind și corpul mental).

Am spus mai înainte că energia vitală nu rezultă din materie. Corpul ovoid, care fixează biotonii, veniți din eter, o transmite corpului material.

„Biotonii”, sau grăunțele de viață, astfel captate, penetrează în organism prin punctele de acupunctură și prin punctele de emergență nervoasă și senzorială (ochi, nas, în mod particular). Biotonii apar în spațiul solar, dincolo de frontierele electronice, delimitate de lumină. Ei urmează, pentru a veni până la noi, marile circuite de energie și călătoresc, în general, împreună cu fotonii (materie electronică în stare născândă).

d. Mecanismul dedublării din timpul somnului natural este generator de energie vitală și reparator al corpului material

Acest „mecanism” este blocat în timpul insomniei și în timpul somnului agitat (de către visele organice sau de coșmaruri), sau în timpul somnului artificial (cel cu ajutorul barbituricelor). 

„Falsele dedublări” provocate de drogurile halucinogene, hipnoza, anestezicele medicale, alcoolul  etc. nu favorizează deloc încărcarea cu biotoni. Este motivul pentru care cura medicală de somn artificial, după metoda medicilor materialiști, nu aduce ameliorările scontate.

Vrăjitorii din Africa, yoghinii din India, cu dansurile lor rotitoare, cu fosfenele lor și alte stimulări ritmate ale organelor de simț, provoacă în mod mai sănătos acest fenomen. 

Dar adevărata eliberare a corpului vital se obține prin oboseala fizică sănătoasă (combinată cu anumite restricții alimentare), factor al somnului natural, așa cum fiecare dintre noi o știe.

Astfel, exercițiul și frugalitatea sunt cele două remedii ale insomniei și ale epuizării vitale (astenie), pentru că ele favorizează fenomenul „dedublării”, generator de energie vitală.

În privința viselor, precizăm că toate acele vise de nivel inferior (unde se agită senzații viscerale de tot felul, indigestii, tulburări metabolice etc. și care „fură” cortexului energia nervoasă în beneficiul diencefalului) sunt contrare „dedublării”.

În schimb, visele superioare (premonitorii, inițiatice, revelatoare, profetice) sunt de altă natură. Cortexul (creierul gânditor) funcționează în acest caz ca o antenă de psihoni. Aceste vise, deci, nu dăunează dedublării corpului vital; ele aduc chiar dovada că acest fenomen se derulează normal și este pe deplin favorabil reîncărcării energetice a corpului material.

Din aceste motive, cel ce postește va trebui să doarmă profund, fără vise organice. Iar postul va fi oprit dacă crizele curative, prin violența lor, antrenează insomnia. Cel ce postește, de exemplu, mâncând zahăr, sau dormind cu ajutorul barbituricelor, aplică totul, mai puțin metoda bună.

Severitatea noastră față de cei ce utilizează asemenea procedee nu este excesivă. Pentru a beneficia din plin de dezintoxicare și de post, în particular, nu trebuie să întrerupem curentul de energie indispensabil care dirijează aceste procese.

3. Acest curent de energie se condensează în noi pentru a forma Forța vitală”, al cărei sediu este în sistemul nostru nervos și în glandele noastre endocrine.

Această noțiune de „Forță vitală” este importantă. Ea separă încă o dată învățătura noastră de gândirea medicală oficială, cu atât mai mult cu cât noi afirmăm că această Forță vitală este inteligentă.

Mașina corporală animată de „Forța vitală” (motor care merge cu biotoni) are această caracteristică de a se autorepara. Este ceea ce distinge mașina vie, construită de Dumnezeu, de motoarele mecanice construite de om.

Forța vitală este reparatoare în același fel în care este și directoare. Într-adevăr, ea asigură reînnoirea (în caz de boală) și menținerea coloniei celulare (sănătate).

Pentru a acționa în acest fel și în mod corect, ea trebuie să fie inteligentă. Într-adevăr, ea se exercită întotdeauna în interesele organismului. Noi nu putem să acționăm mai bine decât ea.

Viața nu poate dori în același timp și să existe și să se distrugă. „Biotonii” se supun legilor superioare ale Creației, altfel ar fi „nebuni” și ar înceta să mai reprezinte Viața. La fel, „electronii”, elemente materiale, nu refuză să se învârtă pe orbitele lor. Ei se supun legilor gravitației și a schimburilor periferice.

Dar inteligența materiei vii este o noțiune pe care materialiștii o acceptă dificil. Ei nu cred, de exemplu, în autovindecare și se gândesc că o intervenție exterioară (cea a medicului) este întotdeauna necesară.

La fel, ei rămân convinși că boala locală rezultă dintr-o agresiune externă (lovituri, frig, microbi etc.) și că această agresiune este imprevizibilă sau accidentală și în consecință nu ne face responsabili pe noi înșine.

În realitate, boala locală provine dintr-o lentă deteriorare, venită chiar din interiorul organismului, din umorile noastre; este o scadență previzibilă de care suntem responsabili.

Ne înțelegând nici originea și nici natura bolilor locale care ne ating, ne concepând existența unei forțe vitale inteligente care luptă eficace pentru a aduce ordinea în organism, și ne știind, bineînțeles, nici originea acestei forțe, medicii oficiali, în ciuda bunăvoinței lor, sunt incapabili să înțeleagă cum postul și somnul pot vindeca un corp bolnav. Naturopatul, dimpotrivă, știe că aceste procedee stimulează forța vitală și că îi dau acesteia toată libertatea de acțiune în profitul corpului amenințat.

Țineți minte, în funcție de explicațiile date mai sus, că acțiunea postului este întărită de somn (sau relaxare) și că invers, aceste procedee favorizează practica postului.

Avem deci interesul să le combinăm, așa cum se practică acestea în decursul curei naturopate de detoxifiere.

4.  Practica postului conduce la culmile cele mai înalte ale gândirii și ale înțelepciunii

Acest fenomen merită, de asemenea, să fie menționat. El situează postul în contextul său psihologic și spiritual, ceea ce mulți autori nu fac. Această poziție ne îndepărtează, încă o dată, de gândirea medicală oficială care vede în post, nu doar riscuri de nutrire (cu inaniție și criză convulsivă, mortale pe plan fizic) dar și riscuri de dezordine mentală cu pierderea memoriei, agresivitate și nebunie (pe plan psihic). Realitatea este alta. Noi știm care este acțiunea benefică care are loc pe plan material și vital. Alte acțiuni, la fel de fericite ca și ultimele menționate, se întâmplă în etajele superioare.

În cursul autolizei și drenajului care rezultă în timpul postului (și al relaxării nervoase) se produc fenomene și asupra celorlalte corpuri ale omului. Vom vorbi aici de corpul mental și de corpul spiritual.

a. Corpul mental inferior este responsabil de afectivitate, de instinct și de toate nevoile și tendințele marcate de tonalități de durere sau de plăcere de tristețe sau de bucurie.

Acest corp găsindu-se parțial eliberat de „mizeriile umorale” își pierde puțin câte puțin stările sale de sensibilitate exagerată, de dorințe meschine, de pasiune și egoism, care caracterizează ceea ce este cel mai rău în noi (animalul).

Într-un cuvânt, cel care postește devine mai bun și vede înflorind în el calitățile inimii și altruismul.

b.  Corpul mental superior beneficiază, de asemenea, de efectele binefăcătoare ale unei astfel de cure. Inteligența scapă de starea de confuzie, iar rațiunea de contradicțiile sale, dezordini la nivel mental întreținute de „logica personală” provenită din afectivitate.

Ființa umană câștigă în luciditate. Judecata sa devine mai sigură iar raționamentele mai bine efectuate.

c.  Iar corpul mental superior, fiind parcă atras, tinde să se ridice până la corpul spiritual.

În cel mai bun caz, el caută să se identifice cu acesta din urmă; este starea excepțională de Sfințenie.

De-a lungul acestei treceri, mentalul se îmbogățește de gânduri noi, creatoare, într-un cuvânt cu „psihoni”, până la atingerea cunoașterii perfecte, care nu este livrescă, o poartă deschisă spre înțelepciune și vastele spații ale spiritualității,  domeniu al „spiritonilor”.

Este demersul preconizat de yoga regală (sau integrală); este cucerirea „lânii de aur” de către faimosul Jason și companionii săi Argonauții.

„Postul corporal” combinat cu liniștea (post mental) și cu meditația, și de asemenea cu somnul și relaxarea, rămâne deci unul din marile mijloace de refacere a oricărui edificiu uman.  Este în același timp „șezlongul” organelor, operația fără bisturiu, purificarea umorilor și a sentimentelor, redresarea mentalului, și împlinirea spirituală, eliberatoarea sufletului nemuritor înlănțuit în materie în corpurile vii.

Prin sănătatea corpului și prin aceste mijloace ne ridicăm la spiritualitate, finalitate umană, și nu prin disprețul față de „zdreanța corporală”, sau prin practica mortificării, dăunătoare pentru echilibrul general.

Antistene, filosof atenian, discipol al lui Socrate, și al cărui elev direct a fost Diogene,  credea că suicidul era cea mai bună metodă pentru a elibera sufletul care, spunea acest „cinic”, „plătește prea scump acest sejur pe care îl face în corp; acest sejur îl ruinează, îl discreditează, și el nu va fi niciodată trimis suficient de devreme la adevărata sa casă”.

Pentru noi, dimpotrivă, sufletul este la „școală” în acest corp material pe care îl ocupă,  unde dobândește experiența care îi lipsește și care îi va fi utilă în cer; el trebuie să rămână cât mai mult timp posibil (trebuie să trăim ca bătrâni și în perfectă stare de sănătate pentru a deveni înțelepți). Trebuie să facem în așa fel ca „închisoarea trupească”, unde se găsește acesta, să nu fie prea dezagreabilă pentru el. Aceasta este lecția filosofică a Naturopatiei.

Numeroși sunt cei care din cauza felului în care au fost formați în școală, vor refuza să ne urmeze în această direcție; cu toate astea, procesele de regenerare se derulează exact așa cum le-am descris mai sus.

Calea perfecționării umane nu este cea a grefelor de organe sau a injecțiilor cu hormoni, nici cea în care morala este bazată pe întâmplare, pe legea numerelor mari și pe dorințele cele mai nebunești ale oamenilor.

5.  Dacă ar fi nevoie de un certificat de autenticitate al cuvintelor noastre,  l-am găsi pe acesta în istoria trecutului.

a. Esenienii, strămoșii naturopaților, cunoșteau bine această triplă purificare a corpului, a inimii și a spiritului.

Ea stătea la baza învățăturii inițiatice în „Academiile” Greciei antice. Această cunoaștere a fost transmisă de preoții lui Osiris, care, la rândul lor, o dețineau de la Naacali, instructori veniți din MU.

În acest trecut îndepărtat, artele majore pentru ameliorarea rasei nu erau chimia și nici bisturiul, ci posturile alimentare, tăcerea, somnul, relaxarea, alimentele solare, postúrile yoghine și fluidele emanând din „monade”.

Acțiunile acestor fluide, insuficient cunoscute de oamenii moderni, încep cu magneții și ajung până la rugăciune, trecând prin transfuziile vitale și telepatie.

Sofrologia actuală, sinteză de sugestie și de magnetism, este o imitație palidă a ceea ce se făcea altădată prin intermediul acestor fluide. Platon vorbește despre asta în scrierile sale și Hipocrate a preluat esențialul din sanctuarele din Egipt.

În ceea ce privește continentul MU,  avem dovada că exista, înaintea potopului, adică înaintea ridicării munților și deplasării planetei Terra de la axul său,  un mare continent, în sânul Pacificului, unde locuia un popor foarte instruit, a cărei civilizație este la originea tuturor celor care au apărut gata făcute la începutul timpurilor noastre istorice”(enigmă încă nerezolvată de știința oficială).

b. Cunoștințele de igienă a vieții și medicale ale acestor prime popoare erau în mod clar naturiste.

Pentru Naacali, în post și somn, „Dumnezeu însuși ia în mână creatura sa și îi repară greșelile”. Nu putem spune mai bine de atât.

Micile tratamente simptomatice, chiar și cele care au o formă naturală, ca și acele de acupunctură, plantele medicinale, manipulările vertebrale, aplicarea de metale etc., sunt intervenții umane la limita domeniului vizibil și local, dar pe măsură ce ne ridicăm pe scara valorilor (sunt șapte grade), ajungem la tehnica de autovindecare prin reforme de viață, ordine mentală și stăpânire de sine, care sunt de esență divină și care lasă mult în urmă toate micile forme de medicină, neputincioase pentru rezolvarea problemelor fiziologice pe care le pune boala.

Postul nu este deci un procedeu izolat, inventat la întâmplare, a unei speculații științifice făcute de către un cercetător care ducea lipsă de progrese în descoperirile pe care le făcea. Este o învățătură inițiatică. Materialismul nu predispune la acest tip de cercetare. Un om de știință pur nu poate să înțeleagă acțiunea postului (nici cea a somnului), fondate pe un concept de energie pe care el o neagă. La fel este și cu efectele produse de faza negativă a meditației, în care „vidul mental” realizat îi dă cortexului posibilitatea să joace rolul de antenă de psihoni (una dintre funcțiile psihice cele mai atrofiate la marea majoritate a oamenilor moderni și a cărui existență materialiștii nici nu o bănuiesc, în ciuda fenomenelor de imaginație creatoare care se petrec în ei înșiși).

Doar naturopatul autentic, adică „igienistul vitalist”, poate avea idei exacte despre aceste subiecte.

Această carență filosofică este cea care face ca atunci când anumiți medici clasici sunt dispuși să recomande postul, aceștia comit întotdeauna două erori regretabile: aceea de a izola procedeul și de a-l aplica strict în scop anti simptomatic. În primul rând, ei concep postul ca o tehnică în sine, în afara contextului „curei de detoxifiere naturopate”,  ceea ce poate avea consecințe grave.

Pe de altă parte ei fac din post o terapeutică specifică cu indicațiile și contraindicațiile sale.

Postul nu tratează o boală sau alta, le tratează pe toate în numele unității morbide, umorale. Și o face în cadrul curei de detoxifiere, a cărei construcție tehnică evită violența crizelor curative și scurtează durata acestei încercări, mărindu-i în același timp eficacitatea.

Astfel, am văzut medici conștiincioși, dar incompetenți, recomandând oprirea postului în urma unei erupții de eczemă, sau chiar invitându-și pacientul să mănânce zahăr brun  pentru a frâna criza de acetonă apărută în timpul postului, în timp ce îi recomandă să continue această cură. Aceste două recomandări sunt pătate de erori.

În primul caz, postul merita sa fie continuat, dar cu stimularea mai energică a emonctoriilor și cu creșterea duratei de relaxare.

În al doilea caz, postul trebuia oprit imediat, apoi reluat mai târziu, periodic, cu durate ale acestuia din ce în ce mai lungi, până la epuizarea rezervelor grase responsabile, fără a dăuna rezervelor de zahăr utile acestei munci.


 




Cartea a fost adaugata in cos