Cu toții facem o greșeală fundamentală considerând că pământul ne aparține, când, de fapt, noi suntem ai pământului și depindem complet de pământ. Noi doar acționăm, deseori inconștient de valoarea legăturilor noastre cu pământul din care ne tragem. În momentul prezent, vechea cultură țărănească, care a generat valori comportamentale care au permis ca oamenii să se integreze în natură, este în pericol de dispariție, fiind înlocuită de „modernismul noilor tehnologii”. Încep să se creeze roboți agricultori care acționează fără a avea vreo empatie cu pământul și care nu vor ști dacă nu cumva distrug fragilul ecosistem al pământului.

După chimizarea agriculturii care a condus la deșertificarea unor suprafețe din ce în ce mai largi de pământ, apare tendința de îndepărtare a oamenilor pământului de lângă pământul ce le-a dat viață și care îi protejează. Drept consecință, dispar pădurile și apare o încălzire globală accelerată, dispar specii și se degradează sustenabilitatea ecosistemului. Apele se degradează calitativ și gunoaiele din plastic otrăvesc totul, conducând la o degradare a sănătății, atât a oamenilor, cât și a mediului natural.

Riscurile cele mai mari... sunt înarmarea și degradarea mediului natural. Din aceste motive, experiența ancestrală a fermelor țărănești și a cultului păcii în lume, al respectului față de mama natură pe care țăranii din zonele montane le-au moștenit de la strămoșii noștri daci și care au fost moștenite din codurile belagine, sunt valabile și în ziua de astăzi. În acest context ancestral se înscrie și cartea Salvarea Fermei Țărănești scrisă de profesorul Avram Fițiu.

 Prof. dr. Florin Colceag