Colesterolul nu este cauza problemelor, iar excesul lui nu este decât un mod de autoapărare. Responsabil, la urma urmelor, este bolnavul însuşi.  

• Adevărata origine a colesterol-maladiei este hiperfuncţionarea „auto-defensivă” a ficatului în fața consumului excesiv de grăsimi prăjite, gătite şi a cerealelor, făinurilor şi zaharurilor denaturate prin foc.

• Pentru a face ca acizii graşi să fie miscibili în apă (şi transportabili de sânge) colesterolul formează cu ei esteri. Ori, în acest caz, al grăsimilor saturate, acest proces începe de la „fosfo-amino-lipide”-le obţinute din metionina asimilabilă (adică conţinută în ouăle crude și scoicile crude).

• În caz de carenţă de metionină crudă, colesterolul va prelua ştafeta. Această operaţie de urgenţă obligă ficatul să fabrice un colesterol de proastă calitate (esteri puţin miscibili, fiind necesară o cantitate dublă). 

Rezultat: depunerea acestui colesterol endogen pe pereţii vaselor şi ai inimii.

N.B. Ca să rezumăm, supraalimentaţia omnivoră, denaturarea prioritară prin foc, sedentarizarea excesivă a motorului muscular uman; apoi, o enervare

constantă care dereglează sistemul nervos visceral şi, în fine, chimizarea sau poluarea alimentelor noastre, sunt marii responsabili pe care îi regăsim, ca întotdeauna, pe banca acuzaților. Trebuie ca oamenii şi medicii lor să fie cu adevărat miopi pentru a nu vedea cauzele care îi omoară. Au ochi, dar nu ne văd, au urechi, dar nu ne aud. Să adăugăm, pentru a încheia, că nici vârsta, nici sarcina, nu sunt factori specifici ai colesterolemiei, așa cum pretinde medicina oficială. Nu toţi bătrânii şi nu toate femeile gravide o fac. Se întâmplă, într-adevăr, ca un număr destul de mare dintre aceștia să fie victimele ei. Iar dacă sunt victime, este pentru că au mâncat prost şi continuă să o facă, ceea ce propria lor constituţie le interzicea.