”În ce constă așadar
Diletantismul omului modern atât de extraordinar de deștept? El nu mai constă
în prostiile lui și în faptul că el pur și simplu „n-o nimerește”, nu, constă
în schimb în surogate. Surogatele sunt, îmi pare mie, diletantismele moderne ale
unei generații mașiniste, științifice, lucrătoare, lacome de viață și totuși
negăsindu-și complet locul în viață, diletantismele din epoca progresului și a
dezvoltării.”
”Mașina, bunăoară, pune
pretenții foarte specifice la adresa omului și-l transformă în muncitor,
într-un om de la care nimeni nu cere fidelitate față de opera lui sau față de
sine însuși, angajatorul însă cere desigur precizie. Mașina îl îndoaie și-l
suceşte pe om, iar omul devine prin ea doar un membru, un braț, cinci degete,
doi ochi, o ceafă, dar nu un Diletant. Unde e așadar loc pentru Diletant
printre muncitori? Nicăieri, decât dacă-l numim apoi pur și simplu diletant pe
cel care nu muncește, pe omul care savurează, pe trântor.”
*
”Auzim astăzi repetându-se
până la saturație că trăim într-o epocă de tranziție și de aceea toate sunt
valabile doar provizoriu. … Ar fi mai just să punem întrebarea câtă vreme mai
trebuie să dureze oare perioada asta de tranziție, sau când ar trebui așteptat
momentul când Timpul sau Istoria vor înceta să mai funcționeze ca simplă
tranziție, și dacă atunci nu cumva ar trebui, de pe o zi pe alta, să înceapă
Mileniul, după ce perioada de tranziție va fi durat deosebit de mult, și toate
celelalte lucruri asemănătoare care ar mai fi de întrebat în acest sens.”
”Omul primitiv nu are nici
Istorie, nici Idei, ci sufletul lui ascunde în sine orice Istorie și orice Idee
posibilă. Un lucru vedem de aici – cum Istoria în sensul nostru, în sensul
Dramei, nu s-a putut naște decât din aceea că Individul apare împotriva Colectivului
sau se scindează față de el și că din această separare sau sciziune provine tot
ceea ce noi numim Idee.”
