Alexis Carrel (1873-1944) s-a născut la 28 iunie 1873 lângă Lyon, Franța. El rămâne orfan de tată de la o vârstă fragedă și este crescut și instruit de mama sa. După absolvirea bacalaureatului în litere, apoi în științe, în 1900 obține titlul de doctor în medicină. Se specializează în chirurgie, pe care o practică la spitalul din Lyon. Ulterior devine membru al Institutului de Cercetare Medicală Rockefeller din New York, unde desfășoară o activitate experimentală în domeniul chirurgiei vasculare și al transplanturilor de organe. În 1912 devine cel mai tânăr laureat până la acea dată (după Marie Curie) al premiului Nobel pentru medicină si fiziologie. Opera scrisă a lui Alexis Carrel cuprinde: Omul acest necunoscut (tradusă în 20 de limbi), Rugăciunea, Fragmente de jurnal, Reflecții asupra conduitei de viață, Zi după zi, Meditații și Călătorie la Lourdes.
