Jean Gautier (1891-1961) a fost un medic francez endocrinolog, autorul mai multor lucrări în legătură cu sistemul neuro-glandular. S-a născut într-o familie de medici, fiind afectat de un deficit endocrin a cărui diagnostic și tratament nu erau posibile la vremea respectivă: hipotiroidismul. Acest handicap major va fi, în mod paradoxal, norocul geniului său, prin efortul pe care a trebuit să-l facă pentru a-l depăși. Pentru el școala a fost dificilă și rezultatele academice mediocre. Fluiditatea în vorbire era redusă și limbajul sărac. Bagajul său intelectual era slab. Eforturile aproape supraomenești pe care le-a depus i-au permis, însă, să ajungă la bacalaureat, pe care l-a trecut cum nu se putea mai dificil. Pentru alegerea viitoarei sale cariere nu a avut însă nicio îndoială. Atât datorită moștenirii familiale, cât și prin interesul foarte pronunțat pentru studierea Omului, el a vrut să devină medic. În anii 1930, continuându-și cercetările, stimulat de rezultatele pe care le obținuse deja asupra sa, Jean Gautier a preluat lucrările profesorului Arsène d’Arsonval (1850-1940) privind aplicarea câmpurilor electromagnetice de înaltă frecvență și a început utilizarea acestora în scop terapeutic, prin îmbunătățirea unui proces descoperit de către Nikola Tesla (1856-1943).
