Ștefana Velisar-Teodoreanu (1897-1995), pe adevăratul ei nume Marie Ștefana (Lily) Teodoreanu, reprezintă efectiv unul din cele mai stranii destine ale literaturii române a secolului trecut. Deși a fost soția cunoscutului scriitor Ionel Teodoreanu și în ciuda apropierii tematice față de autorul Medelenilor, oricine deschide vreuna din cărțile Ștefanei Velisar are revelația unei alte sensibilități artistice, incomparabil mai puțin fascinată de eflorescența metaforelor ca scop în sine, mai cerebrală, mai înclinată spre meditație și spre analiza stărilor sufletești de o subtilitate și un imprevizibil trădând influența directă a unor mari surse clasice de inspirație, asimilate în întreaga dimensiune a universalității lor (Tagore, Tolstoi, prozatorii francezi din secolul XIX și din primele decenii ale secolului XX).
