Această carte este cumva o invitație la a nu merge la școală? Nici vorbă. Cartea nu urmărește abolirea școlii. Titlul le poate părea multora de-a dreptul reacționar, dar nu vă împiedicați de el, citiți cartea!
Este mai degrabă o invitaţie dezinteresată de a privi educarea copilului dintr-o altă perspectivă, punându-l pe el în centrul tuturor lucrurilor, respectându-i predispoziţiile spontane pentru anumite activităţi şi ritmul natural de creştere. O mărturie despre geniul existent în fiecare copil căruia i se acordă încredere și care merită un parcurs de studiu care să țină cont de particularitățile individuale.
„Nu este vorba de o metodă, de o culegere de rețete, de un ghid anticonformist sau de o autobiografie. Ceea ce am trăit, ceea ce am învățat, felul în care am procedat, momentele când s-au întâmplat toate acestea sunt absolut personale. Ar fi în mod fundamental absurd să căutăm să le generalizăm și să le aplicăm altcuiva. Ar fi, de asemenea, eronat să se creadă că această carte povestește istoria unei persoane excepționale, a unui individ „supradotat”. Orice copil pus în situația care a fost mea ar trăi, în felul său, o evoluție la fel de bogată, la fel de multiplă și de singulară ca aceea pe care am avut-o eu.” (André Stern)
