Sistemul tehnicist al lui Jacques Ellul ne elucidează felul în care tehnica și tehnologiile transformă omul, așa cum bine a intuit C. Virgil Gheorghiu în romanul său Ora 25.
„Sclavul tehnic ne aduce nenumărate servicii dar în același timp ne suprimă puțin câte puțin trăsăturile umane, transformându-ne în ființe reci, standardizate, dezumanizate, din ce în ce mai asemănătoare cu acesta.
[…] Sclavii tehnici vor câştiga războiul. Se vor emancipa şi vor deveni cetăţeni tehnici ai societăţii noastre. Și noi, ființele omenești vom ajunge proletarii unei societăţi organizate după nevoile şi cultura majorităţii cetăţenilor, adică a cetăţenilor tehnici.
[…] Învăţăm legile şi limbajul sclavilor noştri ca să-i conducem mai bine. Și astfel, renunţăm la calităţile noastre umane şi la legile noastre. Ne dezumanizăm, adoptând modul de viaţă al sclavilor tehnici. Primul simptom al acestei dezumanizări este disprețul față de ființa omenească. Omul modern știe că semenii lui și el, de altfel, sunt elemente ce pot fi înlocuite. Societatea contemporană, care socotește un om la fiecare două sau trei duzini de sclavi tehnici, trebuie să fie organizată și să funcţioneze, după legile tehnice. Este o societate creată după necesităţile mecanice și nu umane. Aici începe drama.
Ființele omenești sunt obligate să trăiască şi să se comporte după legile tehnice, străine de legile umane. Cei ce nu respectă legile maşinii, ridicate la rang de legi sociale, sunt pedepsiți. Ființa omenească care trăieşte în minoritate, devine cu timpul o minoritate proletară. Ea este exclusă din societatea căreia îi aparţine, dar în care nu se mai poate integra de acum fără să renunțe la condiţia sa umană. De aici rezultă un sentiment de inferioritate, dorinţa de a imita maşina, și de a abandona trăsăturile specific umane, care îl ţin departe de centrul activităţii sociale.” (C. Virgil Gheorghiu – Ora 25)
