Tiroida, glanda emoțiilor – Sincopa, anestezia, coma

Dr. Jean Gautier, endocrinolog francez, a arătat că tiroida este o cheie universală, la baza oricărei manifestări vitale. Alături de pierderea stării de conștiență și a emoțiilor, blocajul momentan al tiroidei generează toate simptomele sincopei. Este interesantă detalierea numeroaselor consecințe ale acestei scăderi rapide a secreției tiroidiene. În situația unui leșin iminent, subiectul poate avea palpitații, tulburări vizuale, amețeli, zgomote în urechi (acufene) și/sau tremurături. Starea de rău poate fi acompaniată și de dureri de cap și de tulburări digestive. Toate aceste simptome sunt datorate în mod absolut unei diminuări puternice și rapide a hormonilor tiroidieni din circulația sanguină. Aici se aplică tot ceea ce s-a spus în legătură cu noțiunea de cauză: simptome diferite provin din aceeași cauză endocrină, capabilă să le genereze pe toate, atunci când dispare pentru moment echilibrul glandular. Vom trece în revistă fiecare dintre aceste simptome și vom da o explicație exhaustivă despre acestea prin fenomenul încetinirii subite a secreției tiroidiene.

În primul rând vom remarca contradicția care există între încetinirea ritmului cardiac propriu sincopei și palpitațiile care pot preceda un leșin: în mod obișnuit, scăderea secreției tiroidiene din sincopă încetinește bătăile inimii, iar paralelismul este constant între nivelul tiroidian și ritmul cardiac. Dar, în anumite cazuri, în funcție de situații adaptative particulare, se poate produce contrariul. Cunoștințele despre funcționarea glandelor endocrine aduc răspunsul la această contradicție aparentă.

Funcționarea tiroidiană și automatismele nervoase înregistrate în memorie sunt în echilibru constant, ca cele două talgere ale unei balanțe. În mod normal, funcționarea tiroidei unui individ în stare de veghe este corelată cu automatismele sale, iar balanța funcționează. Dar, dacă un subiect întâlnește un stres important, tiroida poate fi afectată de o frânare hormonală rapidă care este compensată automat de o reacție subită a automatismelor care declanșează tahicardia. Aceasta este deci o reacție compensatorie față de încetinirea subită a tiroidei. Acest fenomen surprinzător și neelucidat în mod oficial, pentru moment, arată că puternicele excitații nervoase, ca cele din spasmofilie, diversele tipuri de tremurături, tetania, boala Parkinson, absențele epileptoide,  somnul paradoxal, sindromul picioarelor neliniștite, etc., sunt rezultatul unei epuizări funcționale ale tiroidei. Aceasta poate fi datorată, printre alți factori, unei intoxicări progresive cu aluminiu. Această relație constantă și esențială între tiroidă și sistemul nervos este bazată pe embriogeneză: nu există mielinizare[1] neuronală și nici sinaptogeneză fără acțiunea trofică[2] a hormonilor tiroidieni.

Cum toate sunt legate între ele, pierderea stării de conștiență antrenează tulburări vizuale care sunt datorate încetinirii rapide a tiroidei. Acuitatea vizuală nu este posibilă decât cu o bună receptivitate a organelor senzoriale la hormonul tiroidian. Hipotiroidienii congenitali, ca mongoloizii sau mixedemicii, nu sunt nici surzi, nici orbi, dar aud și văd prost. Compensarea acestui deficit prin aportul de hormoni tiroidieni duce la ameliorarea acuității lor senzoriale.

Cât despre amețelile care preced câteodată un leșin, nici acestea nu se pot sustrage influenței tiroidiene. Legătura dintre amețeli și tiroidă se revelează cu senzația de greață în anumite cazuri de amețeală. Emoțiile ne oferă ocazia de a explica numeroasele fenomene care provin din scăderea funcțională tiroidiană. Greața este datorată unei tiroide care își încetinește funcționarea glandulară: este cazul răului de mare sau al răului de transport. Luarea unui stimulant, cum ar fi uleiul esențial de mentă piperată sau a unui produs pe bază de alcool excită imediat tiroida și greața dispare. Există un medicament numit nautamină, pe bază de diphenhidramină, care suprimă greața. Această moleculă modifică brusc activitatea tiroidiană făcând oficiul de regulator tiroidian care contracarează efectul de greață. Cu toate acestea, în funcție de doză, nautamina frânează tiroida, de unde apare aspectul sedativ și tendința la somnolență. Totodată, se poate remarca că acest medicament poate provoca și palpitații, ceea ce este în contradicție cu influența sedativă asupra tiroidei: cauza acestui fenomen este compensarea nervoasă provocată de tiroida a cărui regim secretoriu scade. Greața se întâlnește și la începutul sarcinii. Ea este datorată cheltuielii de hormoni tiroidieni ai mamei care „lucrează” pentru doi!

În ceea ce privește zgomotele din urechi (acufene), originea lor rămâne misterioasă. Totuși, explicația lor nu se îndepărtează de fundamentele endocrine. Într-adevăr, când un subiect este stresat de viață și este eligibil pentru acest simptom, ligamentele stabilizatoare ale oscioarelor din urechea medie încep să vibreze intempestiv și produc sunete parazite care pot fi handicapante. Această vibrație intempestivă relevă de aceleași disfuncții de origine tiroido-nervoasă. Oboseala funcțională și emoțiile puternice, după atingerea punctului lor culminant, provoacă o diminuare tiroidiană compensată de un eretism nervos care se exercită asupra elementelor din urechea mediană. Astfel, se observă că oboseala și stresul măresc intensitatea acufenelor la acești subiecți.

Tremurăturile, la fel ca și durerile de cap, au aceeași origine. Durerea de cap este consecința unei tiroide a cărui regim de funcționare este în scădere momentană și produce o tensiune nervoasă compensatorie intra craniană. O durere de cap se poate opri brusc după absorbția unui produs sau unui aliment care excită papilele gustative, cum ar fi mierea sau ciocolata. Or, toată sensibilitatea este sub dependența tiroidei care își crește regimul de funcționare la luarea acestui excitant, iar durerea de cap dispare. Este interesant să insistăm asupra durerii de cap sau a cefaleei.

Aceste dureri de cap apar din motive diverse prost identificate: stres, oboseală, dureri la nivelul cefei, abuz de medicamente, griji diverse etc. Toate acestea contribuie la o oboseală particulară a tiroidei. Cât despre migrenă, aceasta este o durere de cap puternică, pulsatilă, ca și cum inima ar bate în craniu. Cel mai curios este că ea este însoțită câteodată de grețuri, de vărsături – semne evidente de atenuare tiroidiană – dar și de hiperacuzie (hipersensibilitate la zgomot) sau chiar fotofobie (hipersensibilitate la lumină). În acest caz tiroida funcționează într-un mod foarte instabil, ca o sinusoidă care trece prin puncte de maxim și de minim. În fazele de minim ale sinusoidei se pun în acțiune releele nervoase de excitare compensatorie ale tiroidei, de unde apare hipersensibilitatea neuro-tiroidiană extremă.

La fel se întâmplă și pentru tulburările digestive. Imediat ce apare o oboseală glandulară generată de stresul vieții, în care tiroida are dificultăți pentru asigurarea unui metabolism suficient, poate să apară o tulburare digestivă. Într-adevăr, aceasta este datorată faptului că desfășurarea acestei mari funcții a asimilării nutrimentelor necesită un consum important de energie metabolică tiroidiană.  Când tiroida este obosită, așa cum se întâmplă adesea la subiecții în vârstă, funcția digestivă își îndeplinește cu greu misiunea.

Cât despre anestezia generală, ea se explică prin punerea tiroidei într-o stare comatoasă. Este vorba despre siderația tiroidiană provocată de anestezic. Aducerea într-o stare letargică nu provine de la creier, așa cum se crede în mod obișnuit. Electroencefalograma plată decretată ca fiind semnul morții cerebrale, semnifică doar pierderea totală a electricității cerebrale prin siderația tiroidiană (cf. HP Klotz).

Extras din Tiroida și misterul emoțiilor de Jean du Chazaud

[1] Mielina este un înveliș de substanță grasă care învelește neuronul și este indispensabilă funcționării sinaptogenezei: formarea de sinapse, adică de legături între neuroni.

[2] Trofic: relativ la hrănirea țesuturilor vii.